Vom trăi şi vom vedea ...

miercuri, 17 octombrie 2012 · Posted in

Multă lume în ziua de astăzi, se plânge că nu are suficient capital pus deoparte pentru nevoile de maximă urgenţă, în caz de accident, boală, tratamente (Doamne fereşte) şi îi auzi, care pe la televizor, care la magazin, uneori îi vezi şi prin parc, mijlocul de transport este pentru unii principala platforma de socializare, pe scara etc. Aş fi egoistă dacă eu m-aş plânge de altceva? Îndrăznesc în faţa voastră să mă plâng ca eu mereu sunt programată peste "n"-şpe mii de ani. În ultima vreme asta devine din ce în ce mai evident.

Mi s-a zis că eu nu am priorităţile aşezate cum trebuie. Recunosc, un minut am stat pe gânduri şi am încercat să fac o listă a priorităţilor ... după o trecere rapidă în revistă, am realizat că trebuie să-i deschid ochii ... ce este oare mai important? Să ai nevoie la doctor, să fii programat şi să nu ai bani să plăteşti, bine asta ar înseamna să nu te programezi (dar mai există şi specimene ciudate), sau să ai bani să plăteşti, să te programezi şi să nu aştepţi? Adică (în cele mai negre cazuri), poate până îţi vine rândul, undeva peste două săptămâni, sau mai mult, crapi ... şi atunci ce ai rezolvat?

Da, da, ştiu ... există şi alte cabinete/spitale. Există, nimic mai adevărat, dar când ai fişele la un doctor şi tot istoricul medical e în dulăpiorul cu "poate să aştepte" degeaba te duci în altă parte. Mai comic e altceva. Am sunat la un cabinet să-mi fac o programare, mi s-a zis că peste 2 săptămâni, politicoasă am refuzat, am închis şi am încercat în altă parte. Acolo surpriză! Peste 2 săptămâni şi 3 zile. Probabil dacă m-aş fi aflat într-un desen animat, aş fi avut în cap un coif pe care scria "jackass".

Mereu păţesc aşa, mereu, mereu, mereu. Aşa de des încât s-au învăţat minte să mă sune cu o zi înainte, să mă întrebe dacă mai vin ori nu. Cea mai mare distanţă (în timp) dintre mine şi o programare a fost de o lună şi câteva zile, îmi expirase şi trimiterea şi tot. Bine că nu am avut nimic grav de-a lungul timpului, cine ştie ... poate acum nu vă mai scriam ... încă aşteptam să mă primească :)))

3 Responses to “Vom trăi şi vom vedea ...”

  1. Si pe mine ma enerveaza sistemul asta:| adica totusi..ar trebui sa faca si ei programarile astea in functie de caz...poate unul e urgent si tu il programezi peste 2 saptamani sa poti sa programezi azi sau maine un cunoscut sau un mos/o baba care isi face provizii de pastile "pentru orice eventualitate".
    Sper totusi ca esti ok si nu e vorba de nimic grav :-s

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu prea inteleg la ce floseste o programare peste atat de mult timp. De regula mergem la medica daca avem o problema. Si aia trebuie tratata cat de cat atunci....nu peste o luna :)

    Am facut leapsa de la tine. ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu nu prea stiu sa programez. Nici bani, nici timp, nici nimic.
    Daca am o problema grava, nu ma intereseaza fisa medicala, merg direct la urgente. Daca nu este grava, astept sa se agraveze. :))

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.