Mi-e doooooooooooor de perioada adolescenţei.
Mi-e dor de tot ce însemna lumea atunci pentru noi şi ochii prin care o vedeam.
Ştiu, când eşti în această perioadă tot ce-ţi doreşti este să scapi de părinţi,
să-ţi iei viaţa în propriile mâini, să legi prietenii şi să încerci noi
experienţe dar ... când ajungi undeva peste 20 de ani îţi cam lipseşte perioada
aia. Îţi lipsesc până şi coşurile din frunte, eheeee, ce viaţă duceam atunci!
Nu ştiam decât şcoală (vorba vine ... mai mult ştiam ce e pe lângă şcoala nu şi
ce este în ea), petreceri, era perioada în care toţi dădeau renumitul party,
învăţăm ce înseamnă să te ameţeşti pentru prima dată, primul sărut, prima ta
ţigară (urât viciu .. nu-l împrumutaţi). Pe lângă tot ce însemna
distracţie, pentru unii era şi momentul potrivit pentru planuri, te gândeai
când ai să scapi la facultate sau când se termină liceul fugi cu iubitul în
străinătate şi culegi banii din copaci, vise prosteşti uneori dar visele unor
copii plini de viaţă şi cu sete de nou.
Îmi amintesc că în perioada aia visam să plec peste tari şi mari, să mă înscriu
la 4 facultăţi, mă simţeam invincibilă şi aveam planuri 1000 şi uneori regret
că m-am maturizat ... realitatea doare. Realizezi că e mult mai greu să te
desparţi de familie şi când o faci te năpădesc sentimentele şi vrei să te
întorci acasă. Realizezi că facultatea nu este aşa funny precum pare în liceu,
că nu există numai cămine, distracţie, petreceri, plimbări, excursii şi mai
există şi greutăţi, oameni severi de care te loveşti şi nopţi nedormite şi
astfel ajungi să te rogi să termini odată facultatea că simţi că nu mai
rezişti. Deşi totul este greu cum se face că mereu ne amintim doar momentele
frumoase? Cu tot greul ce ne e dat să-l suportăm când ne gândim la anumite
perioade prima reacţie e un zâmbet larg şi plin de melancolie. Aşa cum ajungi
să îţi doreşti înapoi perioada de adolescentă, ajungi să o doreşti şi pe cea de
studenţie.
Viaţa merge înainte şi vrem nu vrem şi noi cu ea şi într-un final
tot ce îţi rămân sunt amintirile şi pozele frumos colorate, cu toate că în
multe din ele nici nu erai conştient de ce faci. Ce vremuri, eheee ... şi
acum serviciul. Odată cu maturitatea vine şi responsabilitatea şi cu toate
astea la fel când încerci să treci în revistă trecutul, tot amintirile frumoase
te năpădesc. Colegii, micile probleme ce intervin pe parcurs, ieşirile şi
glumiţele sărate, dar cu toate astea ... ce bine era când erai adolescent.
